Calităţile şi capacităţile creatoare ale maestrului Glebus Sainciuc, învederate prin discursul civic şi creator, se eşafodează pe o formidabilă cultură acumulată, fie parcurgând toate treptele posibile de studii academice, fie asumându-şi travaliul de autodesăvârşire continuă.

Chiar de la debutul domniei sale, în anul 1936, in crescendo a perseverat, pas cu pas, la sporirea măiestriei reclamate de configurarea limbajului plastic, reuşindu-i un discurs clar individualizat şi novator, în cadrul culturii naţionale, cu deschideri de perspective viabile pentru conceptul cultural contemporan. Aici se singularizează în special prin elaborarea unei remarcabile galerii de măşti ale unor personalităţi din varii domenii de activitate umană, totodată, reprezentând multe ţări ale lumii. Fiecare piesă prezintă proba sintezei dintre sculptură, pictură şi grafică.

În plus, piesele sunt valorificate cinetic şi în costumaţie convenţională. Interpretarea lor scenică, de regulă, este în limbaj signaletic, cu umor generos şi cu o tentă uşoară de frondă; totodată, considerând întreg setul de individualităţi esenţiale de gestică şi de mimică indispensabile relevării artistice a chipului personajului portretizat. Acest gen de creaţie inventat de maestrul Glebus Sainciuc a fost prezentat pe scene prestigioase, de exemplu, la Festivalul Internaţional de teatru de la Avignon (1994), în repetate rânduri la Televiziunea Centrală a URSS. În acest sens s-au remarcat şi prezentările din numeroase localităţi europene, inclusiv cele din Republica Moldova.

Prestaţia în genul vizat a atras aprecieri docte, pertinente şi admirative din partea unor somităţi internaţionale, cum sunt artistul Arcadie Raikin, mimul Marcel Marceau şi filosoful Jean-Paul Sartre.

În genul picturii, plasticianul a evoluat de la forme de expresie gen clar-obscur la cele proprii artei contemporane, semnând o serie de portrete şi de lucrări tematice care rămân antologice pentru patrimoniul artistic naţional, ca, de exemplu, un şir de chipuri de ţărani, cântăreţele Maria Cebotari şi Maria Bieşu, plasticianul Igor Vieru, actorul Sandri Ion Şcurea, scriitoarea Ariadna Şalari, dar şi tablourile Lucrătoarele de la Microprovod, Lăptăresele, Masa Mare.

Grafica de şevalet, ilustraţia pentru carte şi grafica militantă, publicată în periodicele timpului, sunt o probă a diversităţii de manifestare creatoare a plasticianului. De fapt, Domnia sa a excelat într-un travaliu permanent, creionând portrete, în formă de bagatele, care, pe de o parte, i-au asigurat o popularitate neatinsă de alţi colegi din breasla plasticienilor, chiar dacă acestea sunt elaborate poate cu miile şi sunt răspândite pe toate meridianele globului. Simultan, atare elaborări îi servesc creatorului drept studii pentru compoziţii complexe, cum este, de exemplu, foaia grafică Mozaic teatral. Actorii Teatrului Luceafărul, 1960.

În plan civic, contribuţia Domniei sale la dezvoltarea sistemului învăţământului artistic, mai ales cel care vizează treapta superioară, este considerabilă. Începănd cu anul 1947, a pledat neostenit, în toate ocaziile, ca să se deschidă o facultate de arte vizuale, inclusiv de arte plastice: la întâlnirile în colectivele de angajaţi ale instituţiilor, organizaţiilor şi colectivelor, reactualiza neabătut şi argumenta necesitatea stringentă a laitmotivului pledoariei D-sale. Ca rezultat, Facultatea de arte plastice, a fost deschisă în anul 1985.

Plasticianul nostru a desfăşurat şi o vastă activitate publică. Mulţi ani a fost preşedintele Secţiei de pictură a UAP, membru al Consiliului de conducere al UAP. Ani şi ani în şir a primit oaspeţii oficiali şi neoficiali ai Chişinăului, delectându-i prin spectacole inedite cu măştile create de Domnia sa. În nenumărate rânduri a fost membru a numeroase juriuri, comitete de expoziţii naţionale şi internaţionale.

Multe generaţii de tineri plasticieni, precum şi din alte genuri ale creativităţii, fie muzicieni, cineaşti, actori, îl cunosc şi au beneficiat în urma faptului că este bonom, binefăcător, generos şi săritor la nevoie. O încununare a felului de a fi al lui Glebus Sainciuc o constituie faptul de a-l fi crescut şi educat pe fiul său, Lică Sainciuc, în spiritul responsabilităţii şi dăruirii întru creaţie. Astfel, Lică Sainciuc, de la mijlocul anilor 1970 până la zi, este înaintemergător în domeniul ilustrării cărţii pentru copii.

Glebus Sainciuc rămâne plasticianul cu un aport notoriu în cultura naţională şi europeană — în secolul globalizării mondiale.

Tudor Braga

Oraşul Bacău găzduieşte până la sfârşitul lunii mai multe expoziţii de artă sub genericul "Saloanele Moldovei", unul dintre cele mai importante evenimente artistice ale anului.

Atât la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului de Istorie, Galeria „Ion Frunzetti", Muzeul de Artă dar şi la Muzeul de Artă Contemporană „George Apostu" se regăsesc 420 de lucrări de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă şi fotografică, instalaţie şi obiect semnate de 300 de artişti din Râmânia şi Republica Moldova.

Cei mai talentaţi dintre artişti au fost premiaţi. Aceştia sunt Marin Gherasim din Bucureşti, Viorica Zaharia şi Luminiţa Radu din Bacău, , Andrei Negură din Braşov şi Valeriu Vânagă şi Vasile Grama din Chişinău.

"După 20 de ani de organizare fără întrerupere a concursului, avem speranţa că artele vizuale şi comunitatea de artişti din România şi Republica Moldova vor avea şansa de a rămâne parteneri recunoscuţi şi necesari în societate şi vor juca rolul de martor la legitimitatea spiritualitaţii noastre comune", a declarat Geta Barbu, şefa Secţiei de Artă de la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu".

Lucrările artiştilor vor putea fi admirate în galerii pănă la sfârşitul lunii.

UNIMEDIA

Zâmbetul Monei Lisa rămâne a fi un mister, dar cercetătorii francezi susţin că au reuşit să descopere câteva din secretele capodoperei.

Ei au studiat şapte tablouri a lui da Vinci, care se află în muzeul Louvre, printre care şi "Mona Lisa", pentru a înţelege tehnica aplicării straturilor de vopsea şi smalţ, prin care pictorul a oferit lucărilor sale nuanţa de vis.

Specialiştii Centrului de Cercetări şi Restaurări al Muzeelor din Franţa au descoperit că da Vinci aplica până la 30 de straturi de vopsea pe tablourile sale, straturi care, însă, "nu depăşesc mai mult de 40 de microni, sau aproximativ jumătate din grosimea unui fir de păr uman", a explicat cercetătorul Philippe Walter.

Tehnica numită "sfumato" i-a permis pictorului să atenueze contururile imaginii, creând iluzia de profunzime şi nuanţe de semiumbră.

Pentru a studia minuţios straturile de vopsea şi compoziţia lor chimică, cercetătorii au utilizat spectroscopia cu fluorescenţă de raze X. Această metodă a demonstrat că da Vinci a încercat mereu să folosească ceva nou. Pentru pictarea unor tablouri acesta adăuga în vopsea manganul, iar pentru altele - cuprul.

Se consideră că Mona Lisa reprezintă portretul Lisei Gherardini, soţia unui negustor din Florenţia. Pictorul a lucrat asupra acestuia timp de patru ani, din 1503 până în 1507.

Doi bărbaţi, care au organizat în 2007 o expoziţie controversată la un muzeu din Moscova, au fost găsiţi vinovaţi de incitare la ură, scrie BBC.În urmă cu trei ani, Andrei Erofeev şi Iuri Samodurov au organizat expoziţia "Artă interzisă", la Muzeul Sakharov, din capitala rusă. Într-una dintre picturi, capul lui Isus Hristos a fost înlocuit cu cel al lui Mickey Mouse. În alta, capul lui Isus a fost înlocuit de medalia "Ordinul Lenin", cea mai înaltă distincţie naţională a URSS.

Într-o altă reprezentare, o sticlă de Coca Cola era însoţită de mesajul "Acesta este sângele meu". Vizitatorii expoziţiei puteau admira lucrarea numai prin gaura cheii. Lucrările nu au fost realizate de Yerofeyev şi Samodurov, dar ei au fost socotiţi responsabili pentru că au permis vernisarea.

Erofeev este un expert în artă, iar Samodurov este un fost director al muzeului Sakharov. Cei doi au declarat că deschiderea expoziţiei este forma lor de a lupta cu cenzura artei în Rusia. Expoziţia a deranjat enorm Biserica Ortodoxă Rusă. De altfel, procurorii au declanşat o anchetă în urma unei plângeri semnate de un grup ultra-ortodox din Rusia.

Samodurov a fost amendat cu 200.000 de ruble (circa 5.000 de euro), în timp ce Erofeev are de plătit 150.000 de ruble (circa 3.750 de euro). Sentinţa este văzută drept un nou pas spre îngrădirea libertăţii de exprimare în Rusia.

Artişti de renume din Rusia au trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Dimitri Medvedev prin intermediul căreia 13 au cerut încetarea procesului. Argumentul lor a fost că verdictul "vinovat" ar fi o sentinţă "pentru întreaga artă contemporană rusă". Pentru Samodurov, este a doua acuzaţie de incitare la ură. În 2005, a fost amendat pentru o expoziţie numită "Atenţie: Religie!", organizată la acelaşi muzeu Sakharov. UNIMEDIA

Sâmbătă, la Chişinău, mai mulţi artişti s-au adunat la Târgul de vechituri culturale cu genericul „Cuvintele”.

Evenimentul a fost organizat de Asociaţia tinerilor artişti plastici „Oberliht” la chioşcul improvizat în faţa „Librăriei din Hol” de pe str. Bucureşti. Ideea a fost preluată de la ordinarele târguri de vechituri, dar i s-a dat o conotaţie artistică, deşi aici poate veni oricine doreşte. Participanţii prezintă cărţi, reviste sau obiecte învechite, cu un conţinut cultural sau artistic, pe care le schimbă cu alţii. „Aici, oamenii îndrăgostiţi de artă se cunosc, fac un schimb de cunoştinţe, de experienţe, dar şi de obiecte. Astfel de manifestări formează o comunitate de oameni cu interese comune. La noi, nimic nu se cumpără, nimic nu se vinde, dar totul se dă sau se primeşte prin schimb”, ne-a spus Vladimir Us, curatorul târgului şi preşedintele Asociaţiei „Oberliht”.

Deoarece tema târgului de sâmbătă a fost „Cuvintele”, participanţii nu s-au limitat să facă schimb de obiecte vechi, dar şi-au demonstrat şi capacitatea de a vorbi în limbi străine. Potrivit lui Us, târgul va continua la 24 iulie cu aceeaşi temă. Asociaţia „Oberliht” îi invită în acea zi pe toţi acei care sunt interesaţi de obiecte vechi, îndrăgostiţi de artă şi de cultură. Lucrurile aduse pentru târg pot fi schimbate pe altele sau, pur şi simplu, demonstrate celor prezenţi.